De ce-a murit Ion?

Mă întrebam în ultima vreme ce mai ţinem cu adevărat minte din ce învăţăm la şcoală şi din ce învăţăm pentru bac. De exemplu, mai ţineţi minte de ce a murit Ion? Care Ion? Ion Pop al Glanetaşului. Din nou: care Ion ? Ion al lui Liviu Rebreanu, acel Ion cu pământul şi cu dragostea, cu Ana şi cu Florica. În caz că aţi uitat, vă reamintesc: a murit trist. Însă vă amintiţi, spre exemplu, când se scrie „odată” şi când se scrie „o dată”?

Am simţit nevoia să scriu acest post nu pentru că sunt eu mai deşteaptă şi vreau să ţin pe aici lecţii de gramatici, însă observ tot mai des că noi nu mai ştim deloc să vorbim şi să scriem corect în limba maternă. Probabil că nu sunteţi deloc surprinşi. Nici eu nu sunt, însă mă întreb unde se va ajunge cu acest agramatism şi dacă există oameni preocupaţi de acest subiect şi de rezolvarea lui. Şi aşa de râsu’-plânsu’, căutaţi „greşeli de gramatică” pe Google Imagini.

Mi-aduc aminte că atunci când eram mică, atâta îmi trebuia să nu acord subiectul cu predicatul că imediat se sesizau mama şi cu tata complet oripilaţi, de parcă întrebasem cum se fac copiii. Ca să nu mai vorbesc despre aprigele teme la ortografie pe care mama mi le corecta ca un pedagog ieşit din minţi. Da, pentru că la mine în familie părinţii ne-au bătut mereu la cap, pe mine şi pe soră-mea, să vorbim şi să scriem corect româneşte şi ştiu că şi pe voi mulţi alţii, însă obiceiul acesta pare că s-a pierdut de tot în timp, acum mamelor şi taţilor nu le mai pasă dacă ştii să pui cratimă acolo unde trebuie şi doar acolo unde trebuie .

Am întâlnit oameni care mi-au spus că nu e relevant să ştii să vorbeşti şi să scrii corect, că nu te ajută neapărat în jobul tău de zi cu zi, că nu câştigi mai bine dacă ştii, că sunt lucruri mai grave decât asta. Într-adevăr, sunt de acord, dar numai parţial, pentru că a se accepta pe scară largă acest aspect înseamnă a crea un precedent care s-ar putea să degenereze, într-un viitor nu tocmai îndepărtat. A se vedea din nou Google Imagini.

Întâlnesc tot mai des tineri agramaţi, cu bac la purtător sau în curs, care, în ciuda faptului că ştiu de ce a murit Ion, nu ştiu că „eram” se scrie „eram” şi nu „eream”, că „mi” se scrie „mi” când zici „mi se rupe” şi nu când te referi la mai multe sute, căci atunci se scrie „mii”; şi să nu uităm de lungul drum al cratimei către casă care e presărat cu obstacole. Ca să nu mai zic că mulţi, dar extrem de mulţi, habar nu au că de câţiva ani „nicio” se scrie „nicio” şi nu „nici o”, la fel ca şi „niciun”. Aceşti tineri sunt tot mai mulţi şi ei vor avea la rândul lor copii, copii care la rândul lor vor degenera în exprimare şi scriere, astfel încât e posibil să ne reîntoarcem la o limbă română arhaică, şi nu la o evoluţie a limbii în funcţie de practica limbii vorbite, aşa cum am observat că ne place să credem.

Mi se întâmplă să mă trezesc vorbind despre asta şi să tot aud vorbindu-se despre, însă nici acum nu ştiu sigur: se mai face sau nu gramatică în şcoli, în afară de propoziţia subiectivă şi de complementul de agent? Mai este Ştefania Popescu la modă ca pe vremurile când mergeam eu la şcoală şi juca rolul de carte de căpătâi sau prezenţa în biblioteci şi lecturarea ei sau a altei cărţi asemănătoare nu mai reprezintă o chestiune de necesitate şi de corijenţă (formă corectă conform DOOM2 aka Dicţionar Ortografic, Ortoepic şi Morfologic, ediţia a II-a)?

Prima ediţie DOOM a apărut în 1982, iar DOOM2 a apărut în 2005 şi de atunci Academia Română nu s-a mai învrednicit să publice vreo ediţie mai nouă. În ceea ce priveşte Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, aka DEX, până acum au apărut 7 ediţii (1975, 1984, 1988 – Supliment la DEX, 1996 – pe ăsta l-am primit cadou de la Moş Nicolae, 1998, 2009 şi 2012: ultima ediţie revăzută şi adăugită). Există de asemenea şi variante ale DEX-ului în format online, însă nu ştiu cât de actualizate sunt.

 Aş avea şi o mică soluţie la cele expuse mai sus, dacă îmi este cu îngăduinţă: DOOM-ul sau DEX-ul să fie carte obligatorie de cumpărat şi studiat la şcoală, mai degrabă decât comentariile cu şi despre Ion. CASĂ moară Ion de ciudă.



8 thoughts on “De ce-a murit Ion?

    • am avut si eu aceeasi problema cand am cautat DOOM pe net :) ), dar pe asta cu DEX-ul nu o stiam. vezi ca vineri am avut un mic incident cu blogul, mai exact MI-A DISPARUT si i-am sunat pe nenii aia de la gazduire domeniu si mi l-au pus inapoi, dar asa cum era miercuri, asa ca am pierdut comentariul tau la Valentin. iti raspunsesem ca “I definitely can’t beat your Valentine” :) )

      • ah ! ceea ce imi aduce aminte ! trebuie neaparat sa folosesti FeedBurner pentru abonare (pe mail sau la News Feed, direct in browser). E foarte util si pentru trackingul paginilor vizualizate, al fluxului pe site, etc. Poti sa intri la ei pe site si sa citesti mai multe si apoi sa iti pui un buton pentru abonare pe mail si la News Feed :) Sau daca ti se pare prea peste mana, vezi ca mai exista si alte variante pentru abonare pe mail, inclusiv o varianta “default” de la WordPress ! Pe mine m-ar incanta nespus de mult, pentru ca eu ma abonez la blogurile pe care le urmaresc in mod frecvent si in felul asta, cand se publica ceva aflu imediat si nu mai e nevoie sa verific din cand in cand :)
        pooop

        • multumesc pentru sfat! stiu ca trebuie sa-mi pun si FeedBurner, sunt atat de multe chestii pe care trebuie sa le mai pun! invat, invat si iar invat si timp nu prea am in ultima vreme, dar cititorii pe primul plan! :) nu mi-ai raspuns pe Fcb la mesaj, cand vrei sa ne vedem!

          • ba daaaa ! ti-am raspuns ! un mesaj lung si psihopat la sfarsitul caruia intrebam daca e ok luni (adica ieri) :) ) si iti mai ziceam ca nu mi-am mutat locatiile… :) pe miercuri-joi cum suna ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>