Caserole şi borcane

La fel cum apa şi aerul au circuitul lor prin natură, tot aşa îşi au circuitul prin natura contemporan-urbană caserolele şi borcanele. Dar nu toate caserolele şi borcanele, ci acele caserole şi borcane care adesea fac mai mulţi kilometri decât expeditorii sau destinatarii lor la un loc. Unele caserole şi borcane iau de cele mai multe ori drumul altei urbe, altei case, altei debarale şi altui raft, decât urbea în care au fost umplute cu diferite lucruri folositoare existenţei umane pe timp de iarnă şi nu numai.

Caserolele şi borcanele sunt ca pasagerii. Ocupă locuri în microbuze, autocare şi trenuri, plătesc bilet, sunt aşteptate cu nerăbdare şi în cele din urmă le sunt savurate conţinuturile. Zgomotul lor declanşează reflexe pavloviene în majoritatea dintre noi. Purtăm o grijă deosebită caserolelor şi borcanelor. Noi, cei ce le primim, trebuie musai să le înapoiem curate şi mai ales la timp. La timp pentru…a fi umplute din nou şi pentru a-şi relua circuitul în natură, circuit care, în lipsa accidentelor, poate fi destul de lung.

Caserolele şi borcanele creează nervi. Nervi de aşteptare: de ce nu mai vine trenul ; oare ce face atâta zănaticul ăla de şofer de microbuz,  de nu mai apare. Nervi de stres : oare mai e bună mâncarea sau s-a stricat ? Şi de-a dreptul apocalipticul gând începe să ni se încolţească în creier : DACĂ S-A VĂRSAT ? Atunci inimile noastre pofticioase tresaltă şi nu mai avem linişte. Facem cărare în staţie, în autogară, pe peron, ne agităm, dăm din mâini, gândind dacă  borcanele şi caserolele vor face treabă bună şi de data asta. Şi când miracolul se întâmplă, când trenul intră în gară sau când microbuzul cu numărul pe care ni l-a dictat mama se apropie, dinţii ni se rânjesc, faţa ni se luminează şi, deşi caserolele şi borcanele cântăresc o tonă, ne cocoşează şi aproape că ne dărâmă, faptul că le simţim forma şi le ghicim conţinutul reprezintă o mare victorie.

Există un adevărat cult al caserolelor şi borcanelor în România, ele sunt parte din identitatea noastră naţională şi sunt absolut indispensabile vieţii noastre de student, de adult în devenire şi chiar de adult-adult. Câţi dintre noi am mai plăti taxe şi impozite astăzi, dacă nu ar fi existat caserolele şi borcanele care să ne umple zilele şi nopţile în sesiune şi frigiderele obscure din cămine sau chirii ieftine? Şi oricum, nu eşti niciodată prea bătrân pentru a primi pachet de la mama, nu ? :-)



3 thoughts on “Caserole şi borcane

  1. pe langa emotia “daca se varsa?” noi mai aveam emotia “daca se rataceste?”,pt ca am avut experienta aniversarii varstei de 22 de ani, cand tortul de la mama s-a ratacit si a fost cu greu recuperat si in cele din urma savurat…

  2. Pachetelu’ de la mama e sfant! Chiar daca la inceput caram mai des kilograme de borcane acum le car mai rar, dar car mai multe. Abia astept sa vine Pastele! :P

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>