De ce şi-a făcut subsemnata blog?

M-am gândit că se cade să încep adevărata mea călătorie 2.0 cu un articol despre ce caut eu aici, în blogosferă, căci aşa şade bine şi frumos unui blogger în devenire, nu ? Însă, cum primul articol pe blog a fost despre un eveniment important ce nu mai suferea amânare, mă simt datoare cu o explicaţie, ca să se lămurească toţi cetăţenii  ce caut eu aici.

În primul rând de ce scriu ? Păi pentru că îmi place. Mereu mi-a plăcut, încă de când eram mică şi umpleam pereţii de acasă, pernele de pe canapea, faţa de masă, cuvertura cu diverse cuvinte, cu cifre, cu desene. Scriam chiar şi strofe de poezii. Scriam cu creta pe garduri, cu băţul în pământ ud, pe geamuri aburite sau pe care suflam ca să se aburească, doar de dragul de a scrie ceva. Mai scriam pe dosare vechi vechi de bunică, fostă gestionară la magazinul comunal comunist. Aaa, şi mai scriam şi jurnale pe caiete dictando albastre şi galbene cu Republica Socialistă România şi mă bucuram că mai pot găsi o pagină complet nescrisă. Scriam despre prietena mea imaginară Tina care lucra cu mine la un birou imaginar şi care, ca şi mine, îl iubea pe S. El era singurul care nu era imaginar.

Apoi am început să scriu compuneri pentru la ore, compuneri pentru concursul „Cea mai frumoasă compunere”, eseuri şi alte şcolărisme, ba chiar…2 volume de versuri, puţin hormonale, căci erau la vârsta aia când ne apar primele fire de păr pe anumite părţi ale corpului şi când toţi suntem talente neînţelese în devenire.

Şi pentru că încă îmi place să scriu, m-am gandit, nicio surpriză pentru nimeni, toţi fac la fel, tanam, să-mi fac blog. Acum nu mai e nevoie să-mi tragă mama sau tata vreo săpuneală că am scris pe pereţi, acum am acest perete şmecher 2.0, nu ăla al lui Mark Zuckerberg pe care-l avem mai toţi şi ne amăgim că de fapt ar fi al nostru, ci ăsta de aici pe care îl cheamă ca pe mine (sau aproximativ ca pe mine!).

Picătura care a umplut paharul de blogger în devenire a fost întâlnirea, acum vreo două luni, cu nişte bloggeri cu greutate, la un pahar bloggeristic de votcă: Chinezu, Irina Bărăgoi, Oana Grecea, Laurenţiu Buică, Elly Weiss, Spanac, Vlad Dulea, Cristi Florea şi Sorin Neagu. Şi au făcut oamenii ăştia un mişto de mine că m-am dus câine surd fără blog la vânătoare. Noroc că era ziua mea peste o săptămână şi am primit cadou de la nişte prietene dragi: Diana, Viorela, Alexandra, Bianca, Flori, Corina un domeniu asemănător cu numele din buletin. Fetele mi-au urat să le fac celebre cu blogul meu, aşa că, de acum încolo, pe lângă plăcerea de a scrie, mai am şi o  misiune grea.

Acest blog există şi prin contribuţia altor oameni faini, cărora le transmit super-uber-mega mulţumiri pe această cale: Alex, care m-a sfătuit de unde să-mi cumpăr domeniul, Dănucu, pentru că mi-a împrietenit site-ul cu platforma WordPress, Maic, pentru că mi-a împărtăşit experienţa lui de ex-bloggger şi pe care aş vrea să-l conving să se reapuce de treabă, că e amuzant şi are idei bune, Simona, care mi-a explicat undeva prin 2008 ce e ăla un blog, o reverenţă pentru Roxana, for inspiration, for being my boss şi pentru veşnica frază: „Fă-ţi blog!” şi premiul întâi cu coroniţă pentru Mihai, care şi-a bătut capul alături de mine cu php-uri şi css-uri. Thank you very much, guys, you rock, I will make you proud! :D

Acestea fiind zise, vă poftesc să citiţi, să comentaţi, să vă placă sau să vă displacă! Q.E.D



20 thoughts on “De ce şi-a făcut subsemnata blog?

  1. Sa-ti fie cu noroc acest inceput si sa ai mult spor! Wow, daca faci click pe noi, ni se deschide pagina inchiriata de la Mark Zuckerberg! Misto :*

  2. Si Tudor unde este mai??? Pune-l repede pana nu se supara ca la Catan :P
    Multa bafta iubita! Stiu ca esti talentata… ai fost dintotdeauna! Cred ca ai omis din modestie olimpiadele la diverse limbi care au facut liceul nostru cunoscut ;) Te pup dulce dulce! Sti creasca blogul mare, mare si vestit!

  3. :-*Cum dau like?:-))Sa cresti mare pana vei deveni celebra..Imi pare bine ca facem parte dintr-un super grup de “fete de liceu”:-*puuuup

  4. Felicitari, draga mea! Ma bucur tare mult ca te-ai apucat de scris si ca nu tii minunatiile astea de povesti/intamplari/whatever numai pentru tine. Incanta-ne pe termen lung! :)

  5. Nico, tare m-am bucurat cand am vazut/ auzit vestea cu blogul cel nou! Vreau sa iti spun ca am citit cu mare drag si nerabdare toate cele 3 postari de pana acum :) La cat mai multe! Esti o talentata si dragutza! Mult success!

  6. ai omis (probabil din modestie) sa spui : “Scriam chiar şi strofe de poezii. Scriam cu creta pe garduri, cu băţul în pământ ud, pe geamuri aburite sau pe care suflam ca să se aburească, doar de dragul de a scrie ceva. Mai scriam pe dosare vechi vechi de bunică, fostă gestionară la magazinul comunal comunist. Aaa, şi mai scriam şi jurnale pe caiete dictando albastre şi galbene cu Republica Socialistă România şi mă bucuram că mai pot găsi o pagină complet nescrisă. Scriam despre prietena mea imaginară Tina care lucra cu mine la un birou imaginar şi care, ca şi mine, îl iubea pe S” … “SI SCRIAM BINE !!!!”

    si pentru ca te stiu inca de pe vremea aia, eu pot sa spun cu mana pe inima ca o faceai si atunci bine, asa cum o faci si acum bine si asa cum o vei face si de acum incolo la fel de bine si chiar mai bine ! :)

    • draga mea, ma faci sa rosesc! daca iti spun ca in timp ce scriam la blog ma gandeam la tine, daca tu ai blog sau nu, ca ce bine ti-ar sade si tie sa scrii. si hop, uite, blog nou nout la tine! de abia astept sa te citesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>