Măgarul din sala de aerobic

V-aţi simţit vreodată măgar printre graţioase oi sau elefant în magazine de porţelanuri sau Kung Fu Panda printre castronaşe cu tăieţei (sau tăiţei)? Cam aşa mă simt eu de vreo două săptămâni încoace, de când am dat fitness-ul şi exerciţiile cardio (aka alergat, bicicletă, stepper) pe graţiosul aerobic. Numai că pur şi simplu nu prea mă încadrez în decor, dând chix-uri la capitolul mobilitate şi echilibru. Mai că mi-aş fi dorit să fiu filmată pentru o ediţie specială Camera de Râs.

Prima dată am făcut aerobic în clasa a patra, mergeam în fiecare luni câte o oră şi costa 1000 de lei. Mă îmbrăcam într-un costum de baie portocaliu întreg, cumpărat prin anii ’70 de bunică-mea şi purtat de ea prin staţiuni, colanţi mov, lucioşi, şi tricouri monocrome şi optzeciste de-ale mamei. Văzusem eu la televizor în filmele cu femei cu păr Bonnie Tyler şi bentiţă, că aşa trebuie să te îmbraci când faci sport. Deşi toţi au fost puţin şocaţi, eram cea mai trendy. Am participat chiar şi la un concurs de majorete cu o echipă şi un dans de la aerobic. Aveam pampoane şi fuste scurte, dar alea mai mari de la şcoli mai şmechere ne-au luat faţa. În fine, a fost o experienţă.

Pe la 14 ani m-am apucat de alergat vara la ţară pe lunci (nişte câmpii din apropierea unui râu unde nu mă vedea nimeni că mi-era ruşine), pentru că mi se părea că sunt un pic cam grăsuţă pentru vârsta mea. A trecut şi asta, a venit liceul şi de-acum era foarte la modă să mergi la aerobic şi nici vreo slăbuţă nu devenisem. Învăţam după-masă şi de două ori pe săptămână, după şcoală, de la 8 la 9 seara, mergeam la ore de aerobic alături de tanti împachetate în folii alimentare sau costume de astronaut. Încă alergam verile în vacanţe, numai că nu mai alergam pe lunci, ci pe şosea, cu diferenţa că mă trezeam la 5 şi jumate’, ca să nu mă vadă prea mulţi oameni, că încă îmi era ruşine. Alergam până pe la 7 fără când începea să se trezească populaţiunea şi apoi mă băgam înapoi la somn până pe la 9-10. Ah, ce vremuri!

Cu timpul, mi-a mai venit mintea la cap şi am început să alerg seara, mai târziu, pe şosea, şi nu îmi mai păsa de nimeni. Bine, mai păstram aşa un pic de jenă să nu mă întâlnesc cu X sau cu Y, dar apoi toţi oamenii se obişnuiseră cu prezenţa mea, mă cunoşteau, ba încă mă mai întrebau cât alerg sau dacă alerg în fiecare seară. Însă întrebarea care de departe mă enerva cel mai tare era: DE CE ALERGI? Poftim atunci de explică cum e cu silueta, cu menţinerea şi de ce nu, cu sănătatea. Mi-aş fi dorit atunci un walkman mic mic pe care să-l pot purta cu mine când alerg, să ţin căştile în urechi cu muzică tare şi să nu mai aud pe nimeni. Peste câţiva ani se inventau MP3 player-ele şi peste alţi câţiva primeam cadou un dreptunghi mic şi verde cu sistem de prindere, cu un măr muşcat desenat  pe el şi cu căşti albe. Dacă aveam eu acel device pe vremea aia, vă trimiteam anul trecut vederi de la Londra. :)

În clasa a 12-a mi-a venit nu tocmai geniala idee de a da la Academia de Poliţie şi aşa am început să practic alergatul pe stadion. Pentru prima dată avea un scop precis, aveam ce să răspund la întrebări, să moară curioşii. În ciuda acestui alergat care avea un scop în viaţă, clasa a 12-a mi-a mai adus şi vreo 10 (ZECE!!!) kilograme în plus, aşa că alergatul de agrement şi de scop precis a devenit alergatul de must, mult mai bun ca cel dinainte, căci în 6 luni mi-a adus -15 kg. Da’ cine alerga afară până în noiembrie cu capul acoperit şi cu eşarfă la gură, ha?

La facultate, în primul an, m-am apucat de aerobic (din nou!) ca să mai iau nişte credite în plus, neştiind la momentul ăla ce înseamna de fapt asta, I just went with the flow. Prin anul 2, viaţa de cuplu mi-a adus vreo 4-5 kilograme în plus (tipic, nu ?) şi de atunci am luat taurul de coarne şi mi-am zic că gata, nu se mai poate, eu şi sportul trebuie să avem o relaţie intimă şi de foarte lungă durată, aşa că am descoperit sala şi am început s-o frecventez regulat, la fitness şi la cardio. Până acum nu ne-am mai despărţit şi nu mă pot opri să nu mă visez babă trendy pe banda de alergat.

După cum ziceam mai sus, acum vreo două săptămâni, pare-se că mi s-a urât cu binele şi mi s-a făcut dor de „fetele, ca fluturaşii”, aşa că m-am gândit să mă reîntorc pe front. Şi m-am reîntors măgar care mai dă câte-un picior caloriferelor din spate, care se încurcă la exerciţiu şi mai derutează şi pe altele, care nu se prinde de picior faţă, picior spate, călcâi, revenim, sau de braţ picior opus, care nu se contorsionează şi se echilibrează cu îndemânare şi graţie. Ca să nu mai vorbesc de muşchii ăia care nu credeai că există până nu te dor de ştiţi voi ce pe tine. După prima săptămână, ca o laşă ce sunt, m-am gândit că eu sunt fată de alergat şi de fitness, că eu şi aerobicul nu mai avem ce să ne spunem, că ne despărţim şi că nu sunt sigură că vreau să mai rămânem prieteni. Apoi am cugetat şi m-am gândit că şi cel mai mişel merită o a doua şansă, aşa că am început să trag aer în piept, să invoc zenul şi să hope for the best. Simt că sunt pe drumul cel bun, dar mai sunt şi turbulenţe, ca la un zbor peste Atlantic.

 Acestea fiind scrise, vă reamintesc că nu sunt nici Florentina, nici Carmen Brumă+Mircea Badea (=love), nici dr. Oz, nici cercetătorii britanici, însă vă zic: fraţilor, faceţi sport, the feeling is priceless!



3 thoughts on “Măgarul din sala de aerobic

  1. Yep indeed…we need sport!!!!…Frumos ca incerci sa te indragostesti de aerobic…la mine n-a tinut faza :D . Eu iti spun ca eu – de cateva luni – m-am apucat de inot si nu inot asa dupa cum imi suna mie, ci inot cu un instructor care pe langa faptul ca ma invata sa inot corect, imi da si exercitii pentru corpul meu (pentru ca in general chestiile de sport trebuie personalizate). Este o senzatie foarte faina dupa ce termini de inotat, te simti relaxat, picioarele – hmmm la picioare este o senzatie si mai faina…le simti de parca inca plutesti pe apa..:D.

    Pai …mult succes in sport ;) !!!!

Lasă un răspuns către Alisa Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>